In Barcelona, comunitatea romaneasca se "mandreste" cu 99.000 de romani, insa, atunci cand, vine vorba de a se uni, aceasta mare comunitate apar vreo 50 de persoane.
Toti au cate o explicatie, unii au burtile prea pline, altii au burtile prea goale, altii cred ca ei sunt deja spanioli, altii rad ca prostii ca ei nu au nici o treaba cu comunitatea, altii se cred superiori, altele/altii sunt imperecheate/i cu spanioli si cred ca sunt o categorie aparte, si "mai marii" reprezentanti ai comunitatii sunt cu nasu atat de sus incat nu vad nici pe unde merg.
Ca sa fim o comunitate ar trebui sa ne unim, spunea un mare om, lider spiritual, probabil, deja satul, sa vada atatia farisei si atatia interesati doar de "ciolan".
Exista o persoana care da cursuri la straini si sustine ca Romania are peste 500 de locuri frumoase, cand o chemi insa sa le vorbeasca si la romani, nu numai la straini, se declara absenta si nu vrea sa auda de romani.
Si in marea comunitate care defapt nu e o comunitate pentru ca nu este unita, exista o mana de oameni care incearca sa schimbe constiinta asta romaneasca. Putini suntem putini, care credem, ca noi romanii, trebui sa ne trezim si sa ne dam seama ca uniti putem sa traim bine.
Romania e hacuita de o gloata de politruci ,care nu fac absolut nimic, decat sa se certe si sa isi reproseze unul altuia, care si cum a furat cel mai mult.
Unde este elita romaneasca??
Unde sunt oamenii capabili sa ne guverneze? De ce nu ne trezim? De ce nu ne unim?
Imaginea romanilor este din ce in ce mai proasta, ne identificam prin hoti, prin prostituate si tigani.
Un notabil conseller catalan, Felipe Puig, declara ca exista natii, care au gena hotiei inca de la nastere si aceia sunt: peruanii si romanii.
A doua zi, peruanii au iesit intrada cu sutele, romanii nici unu, au plecat capul, iar imbecilii care reprezinta comunitatea s-au ascuns in toate cotloanele, de frica ca nu vor primi, cei cativa centi pe care ii primesc de la guvern.
Astia suntem si asa defilam, o natie dezbinata, fara lideri, fara conducatori, fara reprezentanti carora sa le pese si de romani, nu numai de buzunarele lor.
Un popor care nu merge inainte, sta pe loc, ba chiar da inapoi (O scrisoare pierduta- I. L. Caragiale).






