"La inceputul campaniei electorale pentru postul de deputat am declarat ca voi incerca sa ajung la electorat din poarta in poarta , pentru a afla problemele cu care se confrunta romanii in fiecare regiune din Spania si nu numai.Chiar daca traiesc in Catalunya de 6 ani si cunosc situatia din regiunea mea, am dorit sa vad ce se intampla si in alte regiuni.Asa ca m-am urcat in masina si am inceput sa merg prin majoritatea satelor si oraselor pe unde se afla o comunitate de romani, chiar daca in acestea nu exista sectii de vot.Interesul meu era strict legat de modul de integrare a romanilor si cu ce se confrunta ei acum ,dar si relatia pe care o au cu autoritatile locale (primari sau persoane din cadrul primariilor care se ocupa cu problemele legate de straini). Pe fondul acestei crize am ramas socat pentru faptul ca sunt mult mai multi romani, decat mi-am imaginat la inceputul campaniei, care nu mai au locuri de munca, nu au cu ce sa-si plateasca chiriile sau ipotecile, in tara nu se pot intoarce pentru ca provin din zone defavorizate sau din mediul rural unde nu au ce sa faca nici chiar daca le-am oferi nu stiu cate mii de euro prima de instalare.
M-am intalnit cu multi primari din orasele mici si care au o parere foarte buna despre romani si chiar am semnat acorduri bilaterale ca la viitoarele alegeri romanii sa poata candida pe lista lor de consilieri ca in felul acesta l comunitatea romaneasca sa aiba reprezentare la nivel local.
Intrebarea este ce facem pana atunci ?Criza nu asteapta ca noi sa facem doar politica!
Unde sa merga un roman care si-a vandut tot sa ajunga in Spania sau in alta tara din UE?
Si mai mult, aici ramane pe drumuri practic, fara nici un loc de munca si fara nici un cent in buzunar?
Cine ii baga in seama?Unu care face un concert sau cine stie ce program artistic. Sau poate, o sacosa cu o sticla de ulei si o punga de zahar, sau mai rau 3 mici si o bere pe masa. Si uite asa mai trec alti 4 ani si vin alte si alte sacose, alte concerte, alti mici si alte beri care nu rezolva o problema reala ci doar amagesc pe bietii romani.
Cum pot sa ma duc eu sa le cer sa mearga nu stiu cate zeci sau sute de km pana la o sectie de votare, sa indure acolo cine stie ce coada cand el stie ca iese din acea sectie si trebuie sa inceapa sa sune iarasi la nu stiu cati cunoscuti sau rude si sa se ploconeasca pentru a gasi macar ceva de facut in zilele ce urmeaza?
Mai mult, intr-una din zilele astea m-a sunat tatal la 4 copii minori, care se afla pe undeva in Castilla de la Mancha cerandu-mi sprijinul sa ii ajut sa se intoarca in tara oferindu-i niste bilete de autocar pentru ca efectiv traiesc in strada, seara se duc si aduna resturi din tomberoane ca sa puna si ei ceva pe masa , au sunat la ambasada sa-i ajute sa ajunga in Romania si evident nu sunt fonduri (cu toate ca se platesc campanii de milioane de euro, dar iarasi nu vreau sa ma enervez pe acest fapt ).
Eu personal nu cred ca exista decat o singura solutie, sa ne unim si sa ne organizam ca sa pùtem sa avem pe cineva sa ne sprijine.Nu cred ca mai exista nici cale de intoarcere si nici alta solutie.Daca din randul nostru nu o sa incercam sa ridicam oameni care sa ne reprezinte o sa ajungem sa fugim ca oile pe camp fara ciobani si fara caini. Daca acum cativa ani, ca sa ajungem in Spania sau in nu stiu ce parte a Europei aveam nevoie doar de cativa euro in buzunar si odata ajunsi, dupa zile sau cateva luni mai gaseam ceva real de munca, acum pe unde mergem portile se inchid.
Unitatea este singura noastra sansa. Daca nu o sa ajungem sa fim niste emigranti de bunavoie(pentru ca am plecat din tara cu voia noastra si fortati de imprejurari) si prizonieri fara voie(prizonieri fara voie intr-o criza ucigatoare si departe de tara fara ca nimeni sa ne ajute)."
MARIAN POPESCU-articol publicat in ROMAN IN LUME- NR.110
No comments:
Post a Comment