Copilarie

Copilarie ….hum cate amintiri iti vin in minte cate nebunii …cate jocuri si cate rasete.
Ce fericiti si fara griji am fost si ce rapid a trecut! 
Am auzit fraza asta poate de mii de ori in copilarie si mai apoi in adolescenta si radeam in sinea mea…gandindu-ma ca abia astept sa cresc sau sa fiu majora.
 Imi amintesc ca atunci cand aveam 15 ani a doua zi dupa ce ii implinisem deja ziceam ca am 16. Azi am 30 si multe luni, dar nu pot sa recunosc nici macar fata de mine ca deja am 31. 
M-a provocat mereu necunoscutul…cand eram copil ma fascinau padurile intunecate si fara sfarsit. Pe urma cand le-am colindat suficient si ziua si noaptea (pentru ca erau si mai fascinante padurile noaptea) am trecut la locuri mai indepartate si ape involburate…cate nebunii pline de pericol nu am facut cu gasca mea de amici pe Siret.

Am fost cea mai rea fetita de pe pamant, tot ceea ce era interzis ma fascina si pe bunicii mei   i-am obosit cu atatea intrebari si mai ales cu eternul “De Ce?”. 
Ce trista e viata… cand ai 15 ani vrei sa ai 20 si incerci sa impresionezi zicand ca ai mai mult decat ai in realitate….apoi ajungi sa ai 30 si dintr o data totul pare un nonsens.

Ai vrea sa ramai la o anumita varsta. Stiu ce varsta am, dar eu am ramas blocata mental pe varsta de 23 de ani, cand ma uit in oglinda inca o mai vad pe Geanina cea de 23 de ani. Care in ziua cand a implinit 23 de ani a decis ca Romania e un univers mult pera mic si a pasit spre necunoscut cu tot ceea ce insemnat.

Back to reality…I need to sleep now.