Am fost in Romania …bine am fost de vreo 2 ori la interval de o saptamana …pana si vecinii mei din Strada Ramnicu-Valcea, din Bucuresti s-au cam socat ei asa, nu intelegeau de ce urc si cobor cu valize de atarea ori.
Insa, cum despre cabinele telefonice, despre lifturile romanesti si despre soferii romani cu ale lor manii de a te “complimenta” in trafic sau a se omori pentru un loc de parcare am mai scris trec la altceva...jejeje. Ce e drept am scris despre asta in spaniola…ehh nu ca ar plange cineva pentru chestia asta!
Azi m-am uitat la pozele facute in Romania si mi-au ramas ochii pe cele pe care le-am facut in satul bunicilor mei, Valea-Poienii, la sfarsitul lunii martie.
Acolo in Valea-Poienii, un sat mic si uitat de noile vremuri si tendinte, situat undeva la limita intre judetul Suceava si judetul Iasi, totul pare pietrificat. Timpul pare ca s-a blocat. E la fel ca atunci cand am plecat prima oara de acolo…nimic nu s-a schimbat. Doar la biserica lucrurile par sa evolueze…poate pentru ca cimitirul s-a marit…populatia a mai scazut.
Iar multe din casele viu colorate azi sunt incuiate si abandonate, de mostenitori plecati prin tari straine.
No comments:
Post a Comment