Simbol al primaverii si al dragostei, martisorul este un obicei specific romanesc, dar, se pare, cu radacini ce ajung pana la Imperiul Roman. Chiar daca in fiecare an cumparam si purtam martisoare tot mai fanteziste, traditia ramane aceeasi daca incercam sa ne reimprospatam sufletul si mintea. Martisorul are numeroase legende si explicatii (intre care si a babei Dochia).
Initial, snurul avea doua culori, alb si negru, pentru ca inainte culoarea neagra nu era asociata mortii, suferintei. Mai tirziu, negrul a fost inlocuit de rosu, semn al tineretii, al frumusetii, al vitalitatii. "Rosu semnifica primavara, asociata unui inceput. Martisorul este un simbol care marcheaza drama anotimpurilor - a unuia care se duce si a altuia care sta sa vina", a explicat Ovidiu Focsa, muzeograf al Complexului National Muzeal "Moldova" din Iasi. "Atele martisorului inseamna doua stari opuse: intuneric-zi, iarna-primavara, bucurie-tristete. Este un prag de trecere intre anotimpuri", ne-a spus si Maria Mindroana, muzeograf la Muzeul Satului Banatean din Timisoara.
Daca la inceputurile martisorului cea care il daruia era femeia cea mai batrina din casa, iar cel care il primea - copilul, acum nu se mai tine cont de aceasta regula.
Ne-am obisnuit insa ca barbatii sa daruiasca femeilor, iar copiii - celor mai in virsta. Doar in unele zone din Moldova - in nord - fetele daruiesc baietilor, urmind ca ele sa primeasca daruri de 8 Martie. Insa, indiferent cine da si cine primeste, un lucru este cert: inceputul primaverii este si va ramine un prilej de a darui, de a arata celor din jur ca ne pasa de ei.
No comments:
Post a Comment