Azi, am citit un post in Facebook, in care se solicitau pareri cu privire la posibile masuri impotriva violentei domestice.Asadar, am incercat sa scriu un comentariu, care pe urma, s-a dovedit ca, se putea si nu se putea pune, in final, a aparut un comentariu ciudat.
Insa nu despre asta vreau sa scriu astazi ci despre faptul ca imediat au aparut comentarii de la alte persoane!Pana aici super deci tema intereseaza!
Treaba e ca primul comentariu, care, era scris de o persoana, de genul masculin, nu facea decat sa acuze politicienii si lipsa de moralitate a societatii. Am incercat sa argumentez ca tema nu poate fi abordata doar la acest nivel, ca trebuie ceruta putina responsabilitate si la nivel individual, insa nu m-am ales decat cu corectari lingvistice, care de altfel sunt foarte bine venite! Eu am soft-ul in spaniola, nu il am in romana si in laptop si in blackberry si multe cuvinte sunt corectate aproape automat atunci cand incerci sa trimiti un mesaj( blackberry). Insa nici acest lucru nu este important, ceea ce m-a lasat pe ganduri este faptul ca aceasta persona nu facea decat sa acuze...acuza societatea, acuza scoala, acuza absolut orice.
Dar, in nici un moment nu s-a pus in situatia de a spune ok, hai sa abordam tema din perspectiva practica.
Ce putem face si cu ce? De unde incepem si cu cine incepem?
Inca odata am simtit un fel de aroganta in modul de a scrie, prin care incerca sa imi spuna ..."Eu stiu mai bine tu nu, asa ca eu acuz societatea, politicienii, deci eu stiu! Tu nu!". Mai mult fiind ca a vazut ca stau in Spania mi-a si aruncat faptul ca, sunt copii abandonati, de parinti, in Romania si atunci familia e dezbinata, si ca ...na!!! Ce principii poate sa aiba acel copil!
As putea sa-i argumentez ca nu este chiar asa, delatfel in acel comentariu am si specificat, ca violenta e o problema atat de veche si in acelasi timp atat de noua!
Si ca argument, vreau sa specific ca, in epoca "comunista" si mai apoi, post comunista, in care familia era foarte "unita" si copiii locuiau cu parintii, violenta era o constanta!
Eu sunt unul din acele exemple si nu ma mandresc. Si, poate si pentru ca cunosc, aceasta situatie, atat de bine, pot spune, ca nu e vorba de o criza de moralitate, cum sustinea ....Mr. X (comentatorul din Fb).
Eu cred ca Romania intreaga sufera de sindromul Stockolm (justificarea agresorului) dealtfel justificata pana si prin zicale de tipul "unde da creste". Intreagii societati romanesti ii place sa se victimizeze si sa evite asumarea responsabilitatii.
Si ca sa revin, in prezent, in Spania, nu exista nici o criza de moralitate, si totusi violenta de gen exista, desi e aspru si constant combatuta. Iar Spania se numara printre tarile care sunt un model in lupta impotriva violentei de gen!
Eu propun pentru inceput o campanie de sensibilizare, sustinuta de un pachet de masuri legislative solid! Care sa fie dirijata si spre sensibilizarea institutionala si obtinerea unei sustineri din partea presei si a institutiilor publice si private!
Deasemenea mai propun o educatie bazata pe principiul egalitatatii de drepturi si oportunitati, combaterea misoginismului, eliminarea stereotipurilor si a prejudecatilor si promovarea femeii de o forma corecta care sa reflecte realitatea cotidiana.
"Violenta domestica se imparte in doua categorii: de gen si asupra copiiilor.
Violenta domestica poate fi: fizica, economica sau psihica, verbala sau non verbala!"
No comments:
Post a Comment